Marin Sorescu

Marin Sorescu s-a născut la 29 februarie 1936, în comuna Bulzești, județul Dolj.
Şcoala primară o face în comuna natală. Începe liceul “Fraţii Buzeşti” la Craiova, este transferat apoi la Şcoala Medie Militară Predeal, absolvită în 1954.
Mai apoi face facultatea de Filologie din Iaşi (1955-1960). La absolvire se stabilește în Bucureşti, și are o ascensiune rapidă în lumea literară, ca poet, romancier, dramaturg, eseist.
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii “Singur printre poeți”. Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.
În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul “Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.
Printre volumele cele mai cunoscute se numără “Tușiți” (1970), “Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat “La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.
Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei.
De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici (“Unde fugim de acasă?” – 1967, “Cirip-ciorap” – 1993).
La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.
Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, “Iona”, care împreună cu alte piese ale sale, figurează în repertoriul multor teatre din lume.
Creaţia sa dramaturgică poate fi considerată şi ea ca fiind excepţională: “Iona”, “Paracliserul”, “Matca”, “Există nervi”, “A treia ţeapă”, “Răceala”.
Piesele sale s-au bucurat de o primire excepţională, fiind traduse şi prezentate pe scene din Paris, Zürich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varşovia şi Port-Jefferson (SUA).
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia, al Academiei de Arte, Ştiinţă şi Profesii din Florenţa.
A condus revista literară “Ramuri” şi a fost preşedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.
Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură.
În ţarã i-au fost decernate cele mai înalte distincţii: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de şase ori).
Dintre premiile internaţionale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie “Ospiti Napoli”, 1970; Premiul “Fernando Riello”, Madrid 1983; Premiul “Felix Romuliana”, Belgrad 1994.
În România Marin Sorescu ocupă un loc important în programa şcolarã, atât în învăţământul preşcolar, prin cărţile sale pentru copii, cât şi în învăţământul primar şi liceal şi în Facultăţile de Filologie.
Marin Sorescu a încetat din viață la data de 8 decembrie 1996, la Bucureşti.

“Mamă, […] mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… […] Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.”

– Marin Sorescu, Iona-